În timp ce stăteam lângă cea care fusese iubita și soția și prietena mea veghind în capela bisericii, mă gândeam la cât de ușor dispare un om fizic dintre noi și ce ușor va dispare, probabil, și din memoria multora dintre cei ce au cunoscut-o.

            Încercam să găsesc o soluție pentru ca memoria ei să persiste cât mai mult și faptele și imaginea ei să se estompeze cât mai greu și mi-am dat seama că soluția era accea de a crea un memorial, adică un loc al ei pe Internet unde faptele ei, fotografiile și amintirile celor ce au cunoscut-o să poată fi păstrate și împărtășite.

            Singura problemă a fost că nu am putut scrie aceste rânduri decât după aproape 6 luni, pentru că atunci doar un simplu gând referitor la ea mă făcea să plâng și să întreb obsesiv: “De ce ?”